BRINA – UN CAINE PSIHOTERAPEUT
Scriu aceste randuri la cateva zile de la moartea celui mai bun prieten al meu, catelusa Brina, care a fost un real sprijin al meu in negura depresiei. Imi lipsesti foarte mult si nu trece o zi sa nu ma gandesc la tine, prieten drag. Desi stiu ca esti intr-o alta dimensiune, vei ramine alaturi de mine in fiecare zi a existentei mele pamintesti. Alaturi de tine, am incercat sa supravetuiesc problemelor care au generat depresia si am simtit ca prezenta ta zilnica, cand te uitai la mine cu ochii tai frumosi negrii, care paca intelegeau toate chinurile si suferintele mele. Faptul ca trebuia sa am grija zilnic de tine, sa-ti dau de mancare, sa-ti pregatesc medicamentele, atunci cand ai devenit si tu un bolnav cronic, dependent de medicamente sintetice, ma facea sa am un tel, sa incerc sa traiesc si sa-mi depasesc problemele psihice. Acum, totul este gol si mi-e frica ca voi intra din nou in depresie, desi incerc sa depsesc momentul. Ma uit la micul tau mormant, peste care florile din coronita incep sa se ofileasca si ma gandesc la zilele frumoase pe care am avut sansa sa le traim alaturi de tine. Ai venit la noi in familie, ca un cadou de Craciun in anul 2000, un cadou din partea mea si a lui Aniko si Andrea, pentru Marika si ai plecat acum in preajma Pastelui, dupa 11 ani, in care zi de zi ai fost in preajma noastra. Prezenta ta in familie, a contribuit in mod deosebit la existenta unor relatii de dragoste, intelegere, incredere si unitate , intre noi toti. Ai fost un adevarat liant pentru membrii familiei noastre. Cateodata ai jucat chiar rolul de paratrasnet, cand apareau tensiuni intre noi, deorece numai daca cineva din membrii familiei noastre ridica doar un pic glasul, tu erai speriata si desigur spiritele se calmau imediat, fiinca simteam cu toti cu nu avem dreptul sa te suparam. Un caine de o mare sensibilitate si afectiune, care dea lungul timpului s-a umanizat ,devine un punct de echilibru intr-o famile. Poate pentru unii este incredibil, chiar ciudat, dar noi am trait acest sentiment de zeci de ori si am avut numai de invatat din punct de vedere sentimental din aceasta experienta minunata.
Caraceterul tau deosebit, demnitatea ta , te-au predestinat sa fii un adevarat protector al nostru, impotriva tuturor relelor si problemelor, care s-au abatut asupra noastra in ultimii ani. Am stiut intotdeuna ca am la tine un reper ,un refugiu, o salvare, in momentele de cumpana, cand nu stiam care este calea pe care trebuie sa merg. Au fost momente cand am simtit ca aceasta cale se sfarseste, ca trebuie sa ies din viata aceasta, cand nu mai puteam suporta presiunea psihica, care se pravalea peste mine, cand visele mele pentru care am muncit si am trait o viata intreaga, incepeau sa se darime si sa nu mai ramina nimic din ele, cand oameni pe care-i credeam prieteni, mi-au devenit dintr-un moment in altul dusmani. Atunci, ma refugiam la tine, ca la un prieten adevarat, care in felul tau m-ai sustinut prin blandetea, frumusetea si puritatea ta incredibila.
Cum poate un caine ajuta un bolnav de depresie si epilepsie, in secolul XXI, cand medicina moderna asigura tratamente moderne, ultrasofisticate de tratament al acestor boli?
Este o intrebare la care voi incerca sa raspund desi nu-mi este foarte usor. Farmacist fiind, cunosc toate avantajele si dezavantajele medicamentelor sintetice, utilizate in tratamentul acestor boli, greu curabile si in zilele noastre. Incontestabil, medicamentele de sinteza folosite in tratamentul acestor maladii, au efect pe termen lung dar pe langa efectele lor terapeutice remarcabile, produc si o serie de fecte secundare, numite reactii adverse, extrem de neplacute si chiar periculoase.
Prezenta unui caine, cu caracteristicile speciale ale lui Brina, care prin blandetea si atasamentul ei fata de mine si fata de ceilalti membrii ai familiei, a fost un adevarat inger pentru noi. Pentru mine a fost un salvator ,deorece petreceam foarte mult timp impreuna, dupa intrarea mea in pensie de boala. Practic, eram toata ziua impreuna,. Cand gateam in bucatarie, Brina se aseza pe covor si admira activitatea pe care o desfasuram eu, iar cand mirosurile deveneau ademenitoare, adulmeca cu botisorul ei simpatic, facand astfel o evaluare organoleptica a mancarii pe care o gateam. Lucram impreuna la birou, in sensul ca eu imi scriam cursurile sau cartile la care lucram, iar ea dormea langa mine. Faptul ca nu eram singur, ca era intodeuna o fiinta draga langa mine, ma facea fericit si ma ajuta sa trec peste zilele cand gandurile negre erau dominante asupra psihicului meu. Urmaream impreuna programele de televiziune, inspecial fotbal si stiri, cand Brina se punea langa mine in pat, iar eu o mingaiam si parca toate supararile imi treceau. Simteam cum tensiunile acumulate in timpul zilei parca se scurgea din mine, reuseam sa traiesc fericit, sa ma bucur de clipa prezenta, ceea ce este foarte important pentru un depresiv. Omul, este singura fiinta pe acest Pamint, care se gandeste la trecut, retraieste amintirile neplacute prin care a trecut si isi creaza o proiectie sumbra asupra viitorului. Mare parte din timp, ne-o petrecem la interferenta probelemelor din trecut si din viitor, fara sa acordam importanta prezentului. Brina, reusea sa ma aduca sa apreciez prezentul, fericirea de a avea langa mine o fiinta draga si care parca intelegea grelele probleme psihice cu care ma confundam.
Sunt convins, ca in acest caz exista o interferenta pozitiva de biocampuri, intre bioenergia generata de mine si de Brina. Cred ca aceasta rasa de caine, caniche, are o mare disponibilitate de adaptare si de compatibilizare cu biocampul energetic al omului, ceea ce le recomanda sa fie folositi in terapeutica, inspecial pentru bolnavii care sufera de afectiuni psihice si neurologice.
Cum ne umanizeaza un caine?
Traim intr-o lume in care fenomenul de inchistare si de izolare al omului modern, devine din ce in ce mai vizibil, iar incidenta bolilor determinate de stres-ul cotidian, este in continua crestere. Unii cercetatori afirma ca circa 70% din bolile civilizatiei actuale sunt determinate de stres , iar dintre aceste maladii, depresia psihica ocupa un loc aparte prin multitudinea si gravitatea simtomelor specifice acestei afectiuni. Tratamentul medicamentos este dificil si de lunga durata, uneori pe tot parcursul vietii. Efectele secundare sunt numeroase si grave. Se produce dependenta la aceste medicamente, care duce la cresterea dozelor pana apoape de dozele toxice si chiar letale, datorita efectului inhibitor asupra sistemului nervos central(SNC) si inspecial asupra centrului respirator si circulator din creier, ceea ce poate duce la asa zisele morti subite. Tratamentul medicamentos nu poate fi interupt nici pentru perioade de timp scurte, deorece pot aparea reactii psihice extreme (sinucudere , agresiuni fizice si psihice, atacuri de panica, reactii imprevizibile)
In aceste conditii terapia blanda, cu un animal de companie, dintre care se detaseaza cainele, poate fi o solutie alternativa, complementara, extrem de eficienta.
Practic, toata viata mea m-am ocupat de terapiile complementare si alternative (fitoterapia, aromaterapia, apiterapia,homeopatia, dietoterapia, helioterapia, meloterapia, s.a.), astfel ca ma simt indreptatit sa afirm ca terapia cu animale de companie, se incadreaza perfect printre terapiile “soft” din aceasta gupa. Este o forma de psihoterapie, care are un efect inductiv pozitiv asupra psihicului uman, ceea ce este favorabil in depresie.
Traim in zilele noastre o adevarata renastere a terapiilor traditionale sau naturiste, desi lumea medicala moderna este dominate de zeci de mii de medicamente inovative sau generice, precum si de mijloace de diagnostic si tratament ultramoderne si sofisticate, dar care nu intotdeuna isi fac efectul asupra starii de sanatate al populatiei. Medicina moderna recunoaste o serie de esecuri majore in tratamentul unor afectiuni, iar printre acestea afectiunile psihice ocupa un loc aparte.
